Mereu imi e greu sa scriu aici...nu mai am aceeasi tragere de inima. Am momente in care simt implinirea si beatitudinea atat de aproape, incat nici de carti nu mai am nevoie. Nici macar de filme... sau poze. Imi face bine sa te am aproape, sa impartim deseori aceeasi tigara si sa ma mangai pe obrazul drept. Sa imi arunci priviri fugare si sa imi zambesti asa cum doar tu stii. Ma faci sa cred ca si tu ma iubesti. Cu toate ca nu imi dai niciodata un telefon sau un mesaj care sa imi demonstreze ca totusi te gandesti la mine si ti-e dor. De asta nu o mai fac nici eu. Ne intalnim in fiecare zi aproape... cand ajung acasa, ma apasa amintirea ta si sarutul pe care mi l-ai dat in urma cu doar cateva minute:)Dar mereu ma ciupesc de buricele degetelor si arunc telefonul cat colo... iau o tigara, ma asez turceste pe geam si mi te imaginez langa mine. In stanga mea, unde stai mereu, si ridici coltul gurii strengar. M-am indragostit de felul tau de a fi... de absentza ta...si de esentza ta. Si doar tu ai reusit sa ma vindeci. As vrea sa te prind in brate ataaaaaat de strans, incat sa nu poti sa ma mai parasesti niciodata. Sa stai langa mine si sa ma pupi pe frunte. Si, desigur, sa fumam o tigara la posta, cu un pahar de Cotnari langa.
P.S. <3
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu