Nu, nu m-ai uitat,
iti este imposibil sa o faci
ma vezi, ma privesti si astepti.
Purtam doliu dupa momente colorate,
si nu poti evita sa nu-mi strangi mana
pentru ca ma iubesti.
In felul tau unic, tu ma iubesti, oricat ai incerca s-o ascunzi.
Iar eu...eu privesc in umbra zambetelor noastre
silind pixul sa scrie cu pasta fericirii.
Multumesc pentru ca m-ai schimbat,
multumesc pentru parfumul tau aproape de inima mea.
Regretam povesti si imbratisari, pentru care e putin tarziu acum.
Mi-e dor de tine, vreau sa-mi luminezi inima. Intoarce-te la podul palmei mele, nu-l lasa sa te astepte.
P.S.: more than words.
2 comentarii:
cat de profunde sunt aceste versuri. Indiferent cat de fericit sau trist as fi, tot as plange si aceste voroave te fac sa suferi gandindu-te ca nu mai ai pe nimeni, ca esti solitar si ca mori odata cu apusul soarelui...
astea sunt scrise de mine:) pagina de jurnal.
Trimiteți un comentariu